Inca mai simt urme de dungi rosii, ce nu mai sunt vizibile. Inca mai am cicatricea de pe mana, o promisiune facuta, o melodie si o figura in minte, inca simt aroma unui ceai in nari...
Inca simt primii fulgi de zapada de anul asta cum cad peste mine. Inca ii simt pe cei de acum aproape 5 ani. Inca vreau sa vad Anastasia in fiecare an, sa inot noaptea in mare, sa adorm in bratele tale.
Dar va veni o vreme cand urmele se vor duce, cand promisiunea se va uita, cand nu voi mai asculta acea melodie, nu voi mai bea acel ceai. O vreme cand zapada va fi doar.. zapada, cand nu-mi voi aminti de Anastasia, cand nu voi mai intra noaptea in mare, cand voi adormi singura, fara sa-ti mai soptesc nimic, si fara sa mai realizez de ce mi-e dor...
Doar cicatricea de pe mana va ramane... aceea pe care inca n-ai simtit-o...
"Vine o vreme... cand ploua rece."
marți, 29 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu