...fiecare ne jucam, nu?

Eu dansez in lumea mea, ma ingrop in pernele mele, cu romanele mele si betisoarele mele parfumate, cu aroma ei. Ascult povesti si le recreez in minte, desenez fecioare nordice cu plete lungi si ochi reci, vad barzi.

Amestec ganduri, fac salturi intre agonie si extaz, obosesc, adorm si la trezire, o iau de la capat. Creez ce vreau, cum vreau, si ma insel. Cer prea mult si cedez.

Incerc sa zbor, cad, si mint ca m-am impiedicat de-un nor. Pun prea multa miere in ceai si prea mult lapte. Citesc prea putin si prea romantat. Visez prea mult, prea cu optimism si prea irealizabil. 

Iubesc amintiri prea des. Ma indragostesc de utopii prea des. Iubesc de fapt prea rar, dar prea obsesiv. 
Ma las fascinata si pierd. Ma joc, gresesc si ma lovesc. Si iar ma joc, ma joc, ma joc…

Tu privesti, capturezi, atingi. Prinzi si nu dai drumul, iei si posezi, strangi, sfarmi, rupi. Lipesti la loc prin doar un suflu si spargi prin simplul fior al unei atingeri. 

Creezi fiori si furtuni ce le doresc cu o voluptate inexplicabila, si de care ma tem la fel de mult. Ma faci sa tremur, sa ma ascund in tine.

Atragi printr-o privire si alungi prin tacere. Cuceresti, furi si pleci. Tu seduci.. seduci.. mereu seduci…