vineri, 18 decembrie 2009

El Laberinto (continuare)

M-am obisnuit sa ma astept la prea mult a II-a oara. Si m-am obisnuit sa cred ca, din cauza asteptarilor, va fi un esec.
Dar, in seara asta mi-ai aratat ca absolutul poate fi atins, exact in acelasi loc, macar de doua ori.

A inceput cu un semn seducator din gene, a fost o imbratisare infiorata, si degete alunecand prin parul meu, urmatoarea atingere, brutala, ce m-a lovit de perete.. si bajbaiala mea continua pana in sala.

Dansul decadent, miscarile fluide, ma hipnotizau. Plete in aer, valuri albe, brate gratioase miscandu-se necontenit in penumbra rece si... STOP. Muzica isi schimba ritmul pasional, brutal, dur.
Apare incet, cu lumanarea in mana si rugaciunea pe buzele tremuratoare. O sopteste incet, incurcat, terifiat.

Lovesti, lovesti brutal cu biciul de fier tot ce-ti iese in cale. Se aude un scartait sinistru la fiecare atingere intre metale. Vad scantei, le simt, pe scena si in mine.
Uita-te la ea, cum te impinge, uita-te cum te trage, cum te raspinge, cum incearca sa te posede, cum fuge de tine, cum te imbratisaza. Atinge-i pasiunea cu varfurile degetelor si pleaca.

Grotescul latrinelor te copleseste. Simti fiecare picatura de apa ce se scurge, murdara, peste tine, peste tot ce te inconjoara. Simti mirosul dezgustator, traiesti cu el, il respiri, iti umpli plamani cu scarba si nesat. Auzi lanturile zornaind in urma ta, atingi darele de murdarie de pe pamant si incerci sa sorbi fiecare picatura in speranta ca-ti vei potoli setea.

Copile, te obsedeaza, ii simti dorinta, ii atingi pielea decadenta. Iti ia mana si ti-o apasa pe coapsa fierbinte, te obliga sa-ti infigi unghiile si sa tragi.
Iar tu? Sari asupra ei si ii tinutiesti mainile de grilajul de fier, te lasi peste trupul ei subtire si, fara mila, posezi.

Zbieratul ei deznadajduit m-a cutremurat. Sinuciderea ta e mai puternica prin efectul asupra mea, decat prin moartea in sine!

Judecata a fost nedreapta.. Asa ca te intorci, iei din nou lumanarea, si cu aceeasi voce dramatica, tremurata, soptesti din nou rugaciunea. Mai crezi in ea?

Dansezi..

Un comentariu:

  1. Deja m-am obisnuit sa ma delectez cu textele tale, ca putine sunt datile cand citesc ce scrii si nu se desfasoara dispute sau dezbateri in mintea mea :)

    Multam de fascinatia abstractului cu care m-ai captivat :D

    RăspundețiȘtergere