Eu nu sunt Papini. Pentru mine Dumnezeu a fost viu, si Dumnezeu a murit. Nu stiu cand, nu stiu cum. Stiu doar ca odata mi-am amintit de presupusa lui existenta si l-am cautat. Si nu era acolo.
S-a produs o desacralizare a radacinilor religioase, o rupere a legaturilor intre umanitate si divin.
Mi-e greu sa cred ca exista mai multa sacralitate intr-o biserica unde oamenii - profani prin insasi natura lor materiala si mitul existentei atribuit - isi tarasc corpurile pline de seva putreda a societatii, decat in vantul ce taie vinele frunzelor de castan.
Cu ce ii e superioara o religie atestata istoric, oricarui concept personal inocent si naiv? Superioritatea unei religii nu sta in claritatea conceptelor, a preciziei si a cunoasterii transcendentului. Orice forma teista - personala sau nu – ajunge la paroxism prin omul ce o atinge intr-un mod unic.
Am uitat sa ne uitam in jur si sa vedem mai mult decat doar asfalt si cladiri, nu mai deosebim valoarea de nonvaloare, credinta de simple randuri scrise in carti “sfinte”. Suntem egoisti, ignoranti si incapabili de a vedea mediocritatea din noi si de a o accepta.
Obsesiv, repetam ca vechile pick-up-uri stricate, idei ce nu ne apartin si in care nu credem.
Militam impotriva religiei, il ridicam in slavi pe Darwin fara sa stim de fapt care i-au fost teoriile.
Acesta este un text pentru si impotriva propriei persoane. Deasemenea, il dedic oricarui teribilist incapabil sa vada mai departe de ochelarii de cal pe care ii poarta cu o mandire maladiva.
luni, 21 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu