duminică, 29 august 2010

exercitiu de memorie I


"Exista vreun sentiment mai puternic decat frica?"

Totul e vechi si cunoscut. Si totusi, atat de nou. Casa de acum 15 ani e exact aceeasi si totusi deloc ea. Atunci erau altfel de frici. Si somn cu lumina aprinsa.

 Vantul sufla sinistru, suna a ploaie si a soapte. Aduce zgomotele de prea departe si le amplifica printre frunze de castan. Usa scartaie usor si soaptele lor par pierdute, parca din alta lume. Pasi inexistenti si marait de caine langa mine. Lanturi. Fotografia privita in oglinda e diforma, aproape monstruasa. Sunet metalic si alti pasi tarati sub geam. 

Afara se canta balade muribunde, ti se prezinta pustiul de care ai fugit, ascunzandu-te printre zgomotele orasului, intre ciment si blocuri de beton. Frica sa intru din strada in curte, si acum frica sa pasesc afara din casa. Nebunie si ganduri isterice. Dincolo de balcon cresteau trandafiri ce candva zgariau coloanele. Roata de la fantana se loveste continuu si lantul pare sa alunece in jos pe pereti.  

Amortesc. A inceput cu buricele degetelor de la mana stanga. Imi vin in minte cosmaruri: tipete mute si fantoma ce se lungea pe tavan. Unde o fi disparut portretul mamei? 
...pasi, pasi, mereu pasi si iar roata de fier. Ma astept in fiecare secunda sa apara o figura in spatele gratiilor de la geam. Oglinzile, in intuneric nu sunt pentru privit in ele. Imaginile sunt defectuase si grotesce. 

"Imi pare ca doar in momentele in care inima imi bate incontrolabil si prea tare, doar atunci.. exist."

vineri, 27 august 2010

in 20 de secunde...

Un scartait, o cazatura si un ras de copil...
Parul lui des si usor castaniu cade in suvite groase si dezordonate peste frunte si gat. Ochii-i caprui si migdalati se inchid brusc, cu un gest mic, inconstient. Ea se-apleaca peste pat deasupra lui. Parul lung, negru ii aluneca de pe tricoul alb peste umerii lui. Isi lasa mana subtire, cu degete fine, sa alunece peste gatul si coloana lui. Pielea are o textura dura, neregulata. Ochii mari, de-un caprui chihlimbariu se rotunjesc intrebator: "Ti-e frig?"

Sare din pat repede, plimbandu-si ca din reflex mana peste umarul lui. Miros de portocale si ea... In fuga loveste paharul cu lacramioarele primite in acea dimineata. Apa se intinde pe parchet. A prins-o de incheietura exact cand ea, grabita, deschisese usa sa se ascunda. O jumatate de figura jucausa, cu piele alba si buze rotunde si rosii e vizibila in spatele tocului de lemn..

"Cap ou pas cap?"