Contururile lunii la primul patrar sunt galbene si ea pare atat de aproape in noaptea asta. Se vad iar fluturii dansand in jurul unui lampadar, luminati de cate o raza rece de lumina. Mai fulgera uneori, se mai aude cate un tunet, vantul si-a terminat de cantat povestea. Doar la una dintre ferestrele penitenciarului de alaturi mai e lumina. Se aud urlete de caini si un ras indepartat. Se aude miscarea apei ce cade peste iarba si se aude zgomot infundat de pasi. E noapte, tarziu, si iar stau de veghe la fereastra. E noapte tarziu si refuz sa adorm. E noapte iar, si refuz sa cedez posesiunea unui vis. Innebunitor e jocul fluturilor. Se invalmasesc intr-o ordine ilogica, la fel ca franturile de vise ce se impletesc uneori, in momentele de agonie, cu pasaje ale realitatii. Dar se pierd in umbra ca un abur care se disperseaza, lasand in urma doar un gol negru si tacut. Lasand in urma nimic... sau poate doar o alta amintire a unei singuratati... poate efemere..
[...] Pagini pe jumatate acoperite de siruri de cuvinte relaxate si ilogice incercand sa surprinda o veche amintire, un sentiment, un cantec. Cuvinte ce par inca goale, uscate de seva ce sa viata unui paragraf. Misticul lor se evapora in momentul eternizarii pe pergament. Cuvinte ce vor alcatuirea unei scrisori ce nu va fi niciodata trimisa. O scrisoare ce nu-i va permite nicicand destinatarului sa incerce a-i descifra slovele inteligibile.
vineri, 10 octombrie 2008
miercuri, 8 octombrie 2008
Sacrul
"Sentimentul e totul, numele nu-i decat sunet si fum"
Rudolf Otto a considerat acest citat al lui Faust ca fiind nevalabil cand vine vorba despre crestinism. De ce? Pentru ca aici se presupune ca "nume" e egal cu "concept", el vazand superioritatea unei religii in claritatea conceptelor, a preciziei si a cunoasterii transcendentului, constituind astfel un ansamblu perfect, devenind deci superior oricarei alte forme teiste.
Dar daca ne-am intoarce la vorbele lui Faust, religiile minoritare ar urca pe aceasta ierarhie a sacralitatii si a superioritatii, conceptul rational fiind invins de sentimentul de credinta in absolut.
Totul pare a se rezuma la cat de pregatit intelectual este cineva. Privind prin prisma opaca a rationalului devenim incapabili de a deslusi finetea unor firave aluzii sustinute doar de idei irationale si conduse de o logica subiectiva.
Folosim prea usor si prea vag cuvantul "sacru". Sacrul nu are o definite clara. Lui i-au fost in mod sarac atribuite sensuri ca "bun", "moral", "perfect", dar valoarea lui intrinseca depaseste cu mult aceste apelative seci. Eu nu vad sacrul ca pe un cuvant totalmente rational. Il vad avand baza, pilonii de sustinere irationali si imateriali, rationalismul cu care este caracterizat uneori fiind doar o fada linie undeva, la capatul sau.
Si nu, ce am scris mai sus nu se vrea a avea o logica, sau a duce la o idee clara.
La urma urmei sunt de acord cu o oarecare parte pe care a scris-o Otto, desi nu pot descrie ceea ce inseamna un cuvant: "Sacrul este viu in toate religiile si constituie partea lor cea mai intima".
Rudolf Otto a considerat acest citat al lui Faust ca fiind nevalabil cand vine vorba despre crestinism. De ce? Pentru ca aici se presupune ca "nume" e egal cu "concept", el vazand superioritatea unei religii in claritatea conceptelor, a preciziei si a cunoasterii transcendentului, constituind astfel un ansamblu perfect, devenind deci superior oricarei alte forme teiste.
Dar daca ne-am intoarce la vorbele lui Faust, religiile minoritare ar urca pe aceasta ierarhie a sacralitatii si a superioritatii, conceptul rational fiind invins de sentimentul de credinta in absolut.
Totul pare a se rezuma la cat de pregatit intelectual este cineva. Privind prin prisma opaca a rationalului devenim incapabili de a deslusi finetea unor firave aluzii sustinute doar de idei irationale si conduse de o logica subiectiva.
Folosim prea usor si prea vag cuvantul "sacru". Sacrul nu are o definite clara. Lui i-au fost in mod sarac atribuite sensuri ca "bun", "moral", "perfect", dar valoarea lui intrinseca depaseste cu mult aceste apelative seci. Eu nu vad sacrul ca pe un cuvant totalmente rational. Il vad avand baza, pilonii de sustinere irationali si imateriali, rationalismul cu care este caracterizat uneori fiind doar o fada linie undeva, la capatul sau.
Si nu, ce am scris mai sus nu se vrea a avea o logica, sau a duce la o idee clara.
La urma urmei sunt de acord cu o oarecare parte pe care a scris-o Otto, desi nu pot descrie ceea ce inseamna un cuvant: "Sacrul este viu in toate religiile si constituie partea lor cea mai intima".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)