El Laberinto (continuare)

M-am obisnuit sa ma astept la prea mult a II-a oara. Si m-am obisnuit sa cred ca, din cauza asteptarilor, va fi un esec.
Dar, in seara asta mi-ai aratat ca absolutul poate fi atins, exact in acelasi loc, macar de doua ori.

A inceput cu un semn seducator din gene, a fost o imbratisare infiorata, si degete alunecand prin parul meu, urmatoarea atingere, brutala, ce m-a lovit de perete.. si bajbaiala mea continua pana in sala.

Dansul decadent, miscarile fluide, ma hipnotizau. Plete in aer, valuri albe, brate gratioase miscandu-se necontenit in penumbra rece si... STOP. Muzica isi schimba ritmul pasional, brutal, dur.
Apare incet, cu lumanarea in mana si rugaciunea pe buzele tremuratoare. O sopteste incet, incurcat, terifiat.

Lovesti, lovesti brutal cu biciul de fier tot ce-ti iese in cale. Se aude un scartait sinistru la fiecare atingere intre metale. Vad scantei, le simt, pe scena si in mine.
Uita-te la ea, cum te impinge, uita-te cum te trage, cum te raspinge, cum incearca sa te posede, cum fuge de tine, cum te imbratisaza. Atinge-i pasiunea cu varfurile degetelor si pleaca.

Grotescul latrinelor te copleseste. Simti fiecare picatura de apa ce se scurge, murdara, peste tine, peste tot ce te inconjoara. Simti mirosul dezgustator, traiesti cu el, il respiri, iti umpli plamani cu scarba si nesat. Auzi lanturile zornaind in urma ta, atingi darele de murdarie de pe pamant si incerci sa sorbi fiecare picatura in speranta ca-ti vei potoli setea.

Copile, te obsedeaza, ii simti dorinta, ii atingi pielea decadenta. Iti ia mana si ti-o apasa pe coapsa fierbinte, te obliga sa-ti infigi unghiile si sa tragi.
Iar tu? Sari asupra ei si ii tinutiesti mainile de grilajul de fier, te lasi peste trupul ei subtire si, fara mila, posezi.

Zbieratul ei deznadajduit m-a cutremurat. Sinuciderea ta e mai puternica prin efectul asupra mea, decat prin moartea in sine!

Judecata a fost nedreapta.. Asa ca te intorci, iei din nou lumanarea, si cu aceeasi voce dramatica, tremurata, soptesti din nou rugaciunea. Mai crezi in ea?

Dansezi..

de-a v-ati ascunselea...

Nemiscarea. Ca un somn, ca un film cu vise, rupt, blocat pe o singura imagine.
Apoi vocea. Vocea ei si cantecul. Parul care ii ascundea fata si mersul vostru obsesiv, continuu, circular.. simplu. Si tot vocea ei ce-mi bantuie inca gandurile.

O lovitura, o tresarire, un fior.
Dansul.. a venit timpul dansului. Parul lung, blond, ce mai devreme mangaia fata ei, se misca acum singular, biciuie aerul si pamantul. Miscari fluide, fascinante, oprite brusc de un gest. O mana tremuranda, subtire si totusi masculina, se joaca cu suflul tau infierbantat.
Vocea lui puternica, bruta si totusi blanda iti completa miscarile, in acelasi mod in care o vioara contureaza si continua estetica unei fete feminine.
Te tarasti, te ridici, te opresti, sari, te invartesti, iti lasi parul sa cada pe fata, sa te ascunda, iti retragi mana, te afunzi in cantec.

"innebunitor e dansul fluturilor"

Te ia in bratele sale, si iti acopera ochii deja orbi. Simti pamantul pe piele, cum te acopera, cum te sufoca, cum se intareste peste tine si te ingroapa. Ai murit. Si ea plange.

Vine randul tau copile. Sa-ti arati dragostea, sa o traiesti, sa o plangi. Simti fiorul pasiunii cum te musca, te zdruncina, iti desface carnea de pe oase, te macina, te distruge. Si cazi.. si pierzi.. si mori. Esti acoperit de lut umed, aruncat undeva, deasupra lui.

Apoi vii tu, domnita. Desfatare, admiratie, dorinta, frica naiva. Vrei o viata normala, fara sa-i vezi mediocritatea. E doar frumusetea din oglinda si siguranta rutinei. Nu vezi ce le faci altora. Nu-i intelegi lui nebunia, nu vezi obsesia ce-i straluceste in ochi, simti doar iubirea bolnava, senzatie aproape palpabila. Si mori si tu.. In aceeasi groapa, acoperita de acelasi pamant.

Teluricul ma-nfricoseaza...

Teatru

Stiu ca ies din aria de acoperire a blog-ului cu acest post, si ca fac reclama, asa ca nu voi scrie, daaaaar...
cu aluzie la postul de mai jos

spectacol

Ma prinzi in brate, ma intorci, ma impingi si iar ma tragi spre tine. Iti simt parul lung atingandu-mi fruntea. Degetele-ti aluneca violent pe fata mea si-mi preseaza buzele. Sangele imi pulseaza sub degetele tale ce-mi danseaza pe gat. Imi ingropi fata la pieptul tau si ma strangi posesiv de umeri.

Iti simt palmele cum urca si unghiile cum traseaza o dara un pic dureroasa pe piele. Iti infigi degetele in parul meu si tragi usor.
Descriem inca doua cercuri in pasi de dans haotici, si ma impingi mai departe.

Si era modul brutal in care loveai custile cu biciul cu zale de fier.
Si cum tu, femeie, te-ai lasat posedata.
Si cum tu, nebunule, te-ai sinucis.. in momentul in care aveai funia de gat, ti-ai dorit, macar o clipa, sa renunti?

Estetica primordiala si fascinatia creeaza o dependenta hipnotica.