Cea mai mare provocare a propriului psihic era să citesc Grivei de Emil Gârleanu. Nu știu de câte ori am citit și recitit respectiva poveste cu singurul scop de a ajunge să nu mă mai emoționeze. Încă mă întreb de ce aveam acea gândire atunci. Nu înțeleg nici de ce o am acum, când, într-un mod total diferit încerc aceleași experimente. Nu mai am un "Grivei" a cărui moarte să o retrăiesc din nou și din nou. Acum am propriile alegeri greșite pe care le continui voit. Deciziile corecte sunt greu de luat. Cer renunțare, iar eu nu mai vreau să renunț. Continuarea e și ea dezamăgitoare. Duce la căderi de pe piedestal mai târziu, în momente încă nepreconizate, cu rezultate imposibil de determinat.
Blocaj. Ignoratul gândurilor neproductive. Nerecunoaşterea emoţiilor. Imagini şi gânduri neacceptate. Îndepărtare continuă de tot ce nu e benefic. Rezultate pozitive. Zâmbet de mulțumire. Împlinire profesională. Mult lucru și fericire prin dezvoltare continuă.
Numai gândul acesta determină apariția unui zâmbet relativ ironic în colțul stâng al buzelor. Nu merge așa, și știu asta. Am mai încercat-o și a mai dat greș. Dar este și acum singura opțiune valabilă.
"As long as you don't choose, everything remains possible.."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu