Încerc să îmi impun un alt mod de gândire și simțire. Știu că e greșit să îmi cer asemenea schimbări și că poate va fi mai dăunător decât cred. Pragmatismul și visarea mă trag în direcții opuse, deși ar trebui să ducă spre același rezultat. Nu depinde în totalitate de mine rezultatul, și știu asta. Dar o neg constant. Acceptarea ei ar dărâma prea multe.
Am impresia unei duble personalități. Nu pot renunța la ce am, sau ce cred că am pentru un prezent incomplet. Absolutul și fascinația sunt mai dorite, deși mai instabile și eventual iluzorii. Din nou, afirm și apoi neg. Mă ascund sub pătură. Zâmbești? Pe cât de sinceră pot fi cu tine, pe atât de mult mă ascund de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu