"Realitatea nu-mi place și o resping"
Sunete dure îmi atacă timpanele, și totuși ma calmează. Povestea mă obsedează. Atât din mine e în ea încât coincidența îmi amintește de singura dată în care nu am avut curajul de a crede că gestul e adevărat. Vreau să mă ascund iar în trenuri. Cer libertate și zâmbet. Drumuri fără noimă și companie necunoscută. Fascinație deja întâlnită. Sinceritate obsedantă și încredere. Un farmec aparte și o frică nelămurită.
Nu pot închega cuvintele. Azi simt diferit. Îmi trece încet oboseala și senzația de drog. Și le vreau înapoi. Mă bântuie cuvintele ce le aud și redau atmosfera unei veri la mare. În mijloc de toamnă eu caut apă sărată și nisip umed. Par lung, încâlcit și ud, plin de nisip. Tricou prea mare. Acoperiș. Somn, frig și o scoică verde. Neputința de a îmi stăpâni gândurile. Abandon în muze.
Mă apropii de tine prin iluzii și visuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu