Tine intre mainile slabe o carte veche, cu pagini galbene si murdare. Venele albastrui sunt proeminete, poate un rezultat al strangerii prea puternice a copertilor groase si crapate. Degetele osoase sunt intepenite in aceeasi imbratisare a mauscrisului de prea multe ore. Nu le mai simte nici reci, nici amortie. Privirea ii e fixata pe un singur paragraf de text. Refuza cu incapatanare sa o coboare, sau macar sa clipeasca. Riduri de concentrare s-au format in jurul ochilor lui, ajutand astfel barba nerasa de 2 saptamani sa-l imbatraneasca cu peste 5 ani. Parul lung, pana la jumatatea spatelui, e prins intr-o coada incalcita si innegrita de funingine.
Dar ochii, ochii aceia de-un caprui spalacit sunt ceea ce frapeaza. Larg deschisi, neclintiti si mati. Ascund in ei intrebari ce nu a avut curajul sa le rosteasca cu tonul ridicat. In paginile cartii privirea ii descifreaza raspunsuri iluzorii. Nu intelege cum ar putea sa-si ingroape dilemele, alegand credinta naiva.
"Sunt batran, prea batran. Am vazut prea mult, am citit prea mult, am trait prea mult..."
Acum, mai mult ca oricand, isi doreste sa-i revina amnezia cunoscuta cu ani in urma. Poate atunci ar fi capabil sa invete sa creada.
"Dar oare credinta se invata?"
Tresare la intepatura unui tantar ce s-a asezat pe tampla stanga. Subit devine constient de caldura din incapere si de mirosul intepator. Crinii de pe masa au inceput deja sa putrezeasca in apa maloasa. Mici musculite zboara in jurul lor, bucurandu-se de festin.
El ia de jos o foaie mazgalita si o pune in dreptul ultimii pagini citite. Inchide cartea cu zgomot si se duce spre fereastra.
Afara, tacere. Opintindu-se, deschide fereastra cu balamale neunse si geamuri dislocate. I-a invatat deja hiba: apasa, ridica de clanta si trage cu putere spre el. Un scrijelit ascutit si cele 2 lumi se confunda. E la fel de cald si de mort. Nici pisica nu e la locul ei obisnuit, sub castanul de langa scara. Isi simte hainele lipindu-se soiaose de piele, dar de vreo 3 zile nu mai are apa. Decat jumatate de galeata, dosita sub masa, pentru baut.
Iese din casa si incuie cu grija in urma lui. Ce folos oare? Oricum lasase fereastra deschisa. Afara din curte simte fierbinteala iesind din asfalt. Respiratia ii e ingreunata de aerul secetos.
"Candva o sa devin un asmatic. Si un nebun. Uite-ma, deja sufar de ipohondrie."
Catedrala e aproape. Urca treptele nerabdator. Dinauntru se aude un concert de orga, iar raceala dintre peretii de caramida groasa e mai mult decat binevenita. Se aseaza in penultimul rand de scaune, asteptand.
Transpiratia de pe tample i se racise deja, lasad in urma doar dare lipicioase, in mometul in care preotul s-a apropiat de el.
"Parinte, trebuie sa-ti vorbesc..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu