joi, 14 ianuarie 2010

scenariu. episodul 3 (tie iti scriu..)

Anna...

Do you believe in love?


Intelegi de ce te-am rugat sa vii? De ce am vrut sa adorm langa tine?
Am trait numai cu cainii mei, deja ma obisnuisem sa ma uit inapoi la fiecare pas, sa ma opresc la fiecare rasuflare mai adanca, sa aduc mana spre bat la fiecare marait. Le auzeam latratul sinistru si impietram de frica, imi doream sa lesin, sa nu-i mai vad, sa-i uit. Alergau spre mine si in mometul sariturii, imi ridicam brusc capul de pe perna. Plamanii nu mai aveau aer, glasul imi era mut, iar ochii larg deschisi de groaza.

Atunci ma ascundeam in bratele tale, lasadu-mi fruntea umezita de fiori de teama pe gatul tau fragil. Iti simteam degetele pe ceafa si prin par, coborand apoi incet pe spatele meu. Imi sopteai povestea Gudrunei, imi sarutai parul, iar respiratia ta usoara imi infiora pielea. Puteam sa adorm din nou.

Dar nu te iubeam pentru ca ma salvai de ei, pentru ca erai acolo sa ma imbratisezi, sau pentru ca simteam in gesturile tale motivul nelinistii mele. Te iubeam... te iubesc... nemotivat.
Esti iubita mea, pentru ca esti iubita mea. Atat! Mistica, fascinanta, dar inainte de toate, si in urma a totul, iubita mea.

Do you believe in destiny?

Era acelasi peron, aceleasi scaune rosii, asezate spate la spate. Tu asteptai la linia 3, eu la 4. Tu ai desfacut un pachet de tigari, eu le terminasem pe ale mele. Asa ca ti-am oferit la schimb bomboane metolate ce, intamplator, iti placeau. Ai ramas uimita cand ai auzit note din Labyrinth of dreams. Am ramas hipnotizata de Ordo Funebris. Imi doream sa beau un ceai cu tine. Si trenuri erau si 2 ore mai tarziu.

True love may come only once in a thousand lifetimes...

Am incercat, asa ca nu ma uri. Am mintit, am jucat teatru, am fugit. Am cunoscut oameni, am uitat oameni. Doar de tine m-am indragostit in fiecare moment, din nou.. si din nou..
Deci nu-mi spune sa plec - in momentul in care te voi auzi, ma voi indragosti de glasul tau, nu-mi scrie - iti voi iubi cuvintele, nu ma impinge - iti voi cere iar mana sa imi preseze pielea.

When I close my eyes, I see her face, it comforts me..

Esti capodopera mintii mele, cea mai estetica si sacra statuie. Rezonanta unui acord din visul ce mi se dezvaluie sub pleoape.

Un comentariu: