marți, 12 ianuarie 2010

mi-e dor de mare

Tu stii sa asculti linistea?
Langa apa neagra si linistita. Dansand printre felinarele ce aruncau o lumina portocalie. Pasind pe asfaltul denivelat, umed si acoperit inca cu frunze.Se contureaza doua siluete ce asculta linistea.

Si daca e furtuna in ea, calmul o acopera. Si daca e calm, nu-l inteleg. E gol acum si am nevoie de mare sa ma umple, sa ma inunde, sa ma acopere cu umed si sare. Vreau sa simt nisipul intre degete si miros de alge si scoici. Sa ma dau un pas in spate cand, dimineata, apa rece ma atinge, si apoi sa ma arunc in ea, sa las valurile sa vina peste mine si sa tremur.

Marea e frumoasa iarna. E intangibila, e o fantezie. E visul de care m-am indragostit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu