Acasa, in padurea inghetata...

Se inalta scojie, cu pereti descarnati, cu bucati de tencuiala cazute. Fire de iedera uscata sunt inca lipite de caramida veche si atarna agatate de ferestre cu rozete murdare si obloane decolorate. Streasinile sunt rupte, si turturi lungi le ascund forma.

Inauntru, la fel. Ciment crapat pe jos, frunze umede si innegrite de zapada si frigul ultimelor luni, usi vechi, de lemn de abanos, umflate de ninsoare si scartaind din cauza ruginii. Lumina ce intra pe ferestre e palida, dar rece, de un gri claustrofob.

In penultima camera de pe partea stanga sta el. E imbracat intr-un fel de sutana neagra si simpla. Parul i se onduleaza pe ceafa si peste spranceana dreapta. Structura osoasa a fetei e una clasica, regala, punctata de mina grava si ochii caprui, ce fixau obsedant o fereastra cu geamul crapat. Mana subtire, cu degete lungi, sta proptita pe masa, langa un buchet de liliac alb. Din cand in cand ia intre degete cate o floare fina si o priveste pierdut.

Un inel micut, cu onyx, sta inca aruncat printre flori. Tabloul de pe perete e acoperit de un cearsaf cenusiu. Doar un colt din rama de argint se mai vede. Un teanc de carti religioase sta intr-un colt, scrisori primite, palimpseste netrimise. O cruce bogat incrustrata atarna pe marginea unui scaun.

E o atmosfera apasatoare, de asteptare. Fulgi de zapada se ingramadeau afara, dansau in fata geamului. Piatra funerara din spatele casei, ce nu pazea nicio materie, nu se mai vedea. Totul era pazit de copaci prea inalti si prea negri. Pojghite de gheata dadeau o stralucire nefireasca peisajului.

Urlete de lup. Soapte de vant, ger si apa inghetata. Ea trebuia sa treaca peste pod in viata ca sacrificiul lui sa nu fi fost in zadar...