***
De unde dorinta obsedanta de decandenta si repulsie? Din "calitatea" de a fi o mangusta imperfecta? Din nebunie?
Uneori mi-as dori sa fiu capabila sa ating cel mai de jos prag posibil, sa simt dezgustul tuturor, tocmai pentru a putea incerca sa gasesc undeva si persoana care, pusa in fata acestui sacrilegiu, sa reusasca sa vada ultima urma de inocenta ramasa.
Mi-e frica de repulsia si ambiguitatea ce le simt fata de mine. Ma sperie ce simt pentru tine. Ma inec, dezgustata de propria reactie si acceptiune.
Mai jos decat un copil inapt.. nu e doar prostie, ci si o lamentabila incercare de a arata ce e mai rau in mine...
***
De ce nu sufar de nebunie?
Copil.. copil pierdut ce n-ai invatat sa cresti..
Sau poate da.. ca intr-o Antigona moderna, vei lasa sa arda pe altar...
O alta drama a lui Rigolleto mi-ar sodomiza oare suflul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu