Gara.. nu gara pustie a lui Paler, unde doar un decalog pe perete, sau fricile, isi gasesc locul. Nici gara acelei Lorelei ce intalneste primii fiori romantizati ai adolescentei. Nici chiar gara moderna, cu sacose mari, indesate in toate ungherele, si forfota.
Doar o gara sufocata de magazine, cu prea multa lume pentru acea ora, lume ce astepta, neatinsa de nimic mai mult decat rutina zilnica, urmatorul tren spre casa.
Gara in care te-am vazut ultima oara, in care, dupa ultimul ramas bun, am jucat teatru cu mine insami, spunandu-mi ca totul e bine. E gara in care am trait cea mai grea despartire si unde, singura lacrima ce n-am putut-o pastra pentru mine s-a lovit, nestiuta de nimeni, de asfaltul neregulat.
E gara.. unde m-am uitat pe mine..
vineri, 30 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu