de ce am mereu tigari la mine..

Prima data e mereu dulce. Tin tigarea intre degete si o privesc cum se consuma incet. Al v-lea fum si deja e amara.. n-am stiut cand sa ma opresc.
De-acum nu mai fumez. Doar o tin absenta intre doua degete si o privesc pana realizez ridicolul situatiei. Si atunci o iau si ma joc. Cred ca n-am nevoie de nicotina. Sau de tigara. Am nevoie doar sa o vad cum se mistuie incet, cum se transforma in nimic mai mult decat scrum.
E ca o dependenta vizuala. Sa stau, sa privesc, sa ma pierd in arabescurile imperfecte ce le descrie in aer. Sa uit... sa uit tot.
Ma intreb uneori daca nu tin tigarea intre degete doar pentru ca mi-e dor de mirosul tau atunci cand ti-ai trecut varful degetelor peste buzele mele..