Ar trebui sa dorm, si nu pot. Pentru ca in momentele astea imi permit sa fiu a mea, cu gandurile mele, cu amintirile mele. Si nu vreau sa renunt la asta. Nici nu-mi dau seama daca ma fac fericita sau ma intristeaza, nici nu cred ca stiu ce inseamna fiecare, dar trag de fiecare secunda, de parca n-ar mai exista vreo sansa la o alta.
Vreau sa scriu fiecare gand care imi trece prin minte, pentru ca de dimineata nu o sa mai stiu nimic. O sa stiu doar ca era un moment.. Unul in care marea era langa mine, cand vorbeam singura si cand traiam scenarii.
Am nevoie de ea, dar nu ca o vacanta, cu soare si multe trupuri pe plaja. Mi-e dor de ea pustie, dimineata la ora 4, cand toti fug de raceala ei si soarele e inca departe.
Azi spun tampenii. Multe si prost scrise.
"Imi spune cineva o poveste?"
daca ajungem vreodata impreuna la mare... iti spun eu o poveste.
RăspundețiȘtergerePs: nu stii niciodata cine va da peste tampeniile tale si le va numi: arta :)