Un scartait, o cazatura si un ras de copil...
Parul lui des si usor castaniu cade in suvite groase si dezordonate peste frunte si gat. Ochii-i caprui si migdalati se inchid brusc, cu un gest mic, inconstient. Ea se-apleaca peste pat deasupra lui. Parul lung, negru ii aluneca de pe tricoul alb peste umerii lui. Isi lasa mana subtire, cu degete fine, sa alunece peste gatul si coloana lui. Pielea are o textura dura, neregulata. Ochii mari, de-un caprui chihlimbariu se rotunjesc intrebator: "Ti-e frig?"
Sare din pat repede, plimbandu-si ca din reflex mana peste umarul lui. Miros de portocale si ea... In fuga loveste paharul cu lacramioarele primite in acea dimineata. Apa se intinde pe parchet. A prins-o de incheietura exact cand ea, grabita, deschisese usa sa se ascunda. O jumatate de figura jucausa, cu piele alba si buze rotunde si rosii e vizibila in spatele tocului de lemn..
"Cap ou pas cap?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu