"Exista vreun sentiment mai puternic decat frica?"
Totul e vechi si cunoscut. Si totusi, atat de nou. Casa de acum 15 ani e exact aceeasi si totusi deloc ea. Atunci erau altfel de frici. Si somn cu lumina aprinsa.
Vantul sufla sinistru, suna a ploaie si a soapte. Aduce zgomotele de prea departe si le amplifica printre frunze de castan. Usa scartaie usor si soaptele lor par pierdute, parca din alta lume. Pasi inexistenti si marait de caine langa mine. Lanturi. Fotografia privita in oglinda e diforma, aproape monstruasa. Sunet metalic si alti pasi tarati sub geam.
Afara se canta balade muribunde, ti se prezinta pustiul de care ai fugit, ascunzandu-te printre zgomotele orasului, intre ciment si blocuri de beton. Frica sa intru din strada in curte, si acum frica sa pasesc afara din casa. Nebunie si ganduri isterice. Dincolo de balcon cresteau trandafiri ce candva zgariau coloanele. Roata de la fantana se loveste continuu si lantul pare sa alunece in jos pe pereti.
Amortesc. A inceput cu buricele degetelor de la mana stanga. Imi vin in minte cosmaruri: tipete mute si fantoma ce se lungea pe tavan. Unde o fi disparut portretul mamei?
...pasi, pasi, mereu pasi si iar roata de fier. Ma astept in fiecare secunda sa apara o figura in spatele gratiilor de la geam. Oglinzile, in intuneric nu sunt pentru privit in ele. Imaginile sunt defectuase si grotesce.
"Imi pare ca doar in momentele in care inima imi bate incontrolabil si prea tare, doar atunci.. exist."
frunzele mor ca natura să renască în viitor ..
RăspundețiȘtergere