Stii cum e sa stai? Sa stai si sa nu stii ce vrei sa zici? Nu sa nu iti gasesti cuvintele, ci sa nu stii ce gandesti. Sa vrei sa strigi, sa alergi, sa te pui in fata ei si sa-i spui tot ce nu stii, dar ai vrea ca ea sa inteleaga.
Si stii tu cum e sa crezi? Sa crezi ca in disperarea ta atingi apogeul unui sentiment, dar raportandu-l apoi la nebunia neascunsa de o doza de litium, sa-i vezi mediocritatea? Sa simti tensiunea, ca un condens pe pielea ta si sa te trezesti brusc cu patura invartita in jurul tau? Sa-ti auzi respiratia sacadata acoperind calmul din somnul colegelor.
Ma intreb daca nu ai ales deja, sau, daca ai facut-o, de nu regreti. Daca nu simti in fiecare secunda ce-o petreci cu tine alegerea, ca un blestem ce o sa-l porti mereu.
Unde o mai gasesc acum, cand am lasat-o sa fuga prea departe in fata mea?
marți, 6 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu