Dorm. Nici nu-mi pot aminti de cand. Realitati sortate pe sertare in biblioteci publice. Vise dosariate si o carte nescrisa. Praf. Prea mult praf. Acces interzis si chei uitate undeva, sub vreun covor.
"Nu stiu daca doare..."
Din cand in cand linia se fractureaza si, la intervale regulate se aude cate-un bipait. Tuburi subtiri ii continua venele si fata ii e acoperita de o masca. Coma tinea deja de 2 ani si 3 luni.
Lumina prea puternica trecea prin perdele si tinea ritmul firelor de praf. Doua asistente stateau langa usa, discutand ultimele mondenitati, oamenii de afara alergau pe trotuar spre serviciu, sau acasa. Masini multe, huruit si zgomot.
Gandurile lor ii asaltau mintea, intrebari patetice, raspunsuri superficiale. Actiuni grabite si probleme cotidiene.. Dorinte absurde si niciun vis. Nicio utopie naiva si subiectiva. Doar realitatile dure ale unei societati pragmatice...
"Oameni vii cu suflet stins..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu