scenariu. episodul V

"Cat de mult inseamna un infinit?"

 Sunt primele zile de ianuarie si marea e verde, pe jumatate inghetata. Valurile diforme se sparg anapoda pe nisip si raspandesc bucati de gheata printre scoicile si pietrele ingropate la mal. Doua umbre negre se contopesc la distanta intr-o singura silueta. Vantul, nedecis in ce parte bate e rece si taios.

Cele doua fete stau tacute, cu degetele intrepatrunse sprijinite in nisip si emotii contradictorii ce nu puteau transfigura in cuvinte. Intredeschide buzele, intr-o incercare fortata de a spune ceva, cand simte degetul subtire al Annei peste ele. Ochii rugatori, ce ajung prea repede sa priveasca in gol ii trimit un fior prin fiecare nerv al corpului.

"Tu esti muza mea ce s-a transformat in capodopera. Mai mult decat am indraznit sa cred ca se poate. Tu si cainii tai ce te-au alergat spre mine. Ia ceva din mine si scrie apoi, si scrie mult, sa pot urca si eu, sa fiu in tine ca o opera umana."

Annei ii e parca frica sa nu-i citeasca gandurile fetei de langa ea. Stie ca daca le-ar auzi, eternitatea s-ar pierde.

"Si tot ce voi face e pentru ca doar asa vei exista mereu. Iti voi pastra imaginea ca o icoana, fara obisnuinte surde si banalitati. Daca plec acum, ramane etern un apogeu. Si stii ca niciuna nu vrem sa pierdem nimic din asta. Te voi ascunde in cutia mea muzicala si voi scrie  cartea de care iti povesteam atunci. Si voi trai si retrai in fiecare clipa singura fericire care e numai a noastra. Stiu ca tu intelegi. Asta e singura mea poveste de dragoste. Singura reala, singura perfecta, singura eterna. Si asta doar pentru ca o ingrop in mine inainte sa moara.  E indeajuns sa stii asta, nu?"

I-a prins buza de jos intre ale sale, intr-o pictura perfecta. Pleoapele stranse dureros abia i-au retinut un suspin, transformandu-l in icnet mut.S-a ridicat brusc de pe nisip. A sarutat-o usor pe tampla si s-a intors cu spatele.

- Ma duc sa iau doua ceaiuri.

*** 

O silueta subtire, de fata, se vede pe plaja goala. Parul ii e plin de nisip si fata impasibila. Urme de regret si resemnare neacceptata pe deplin se citesc in ochii umezi. De vant sau de sare.. sau.. ? A ramas nemiscata, privind in stanga ei. Trecusera cinci ani. 

"Anna.."

Anna statea in garsoniera ei mica de la o margine a Bucurestiului. Avea in fata o cana goala de ceai si o alta neatinsa, deja rece, de cealalta parte a mesei. Topuri de hartie scrisa la masina asteptau corectura. Cosul era plin de cocolase scrise, iar balerina din cutia muzicala se invartea in gol.