vineri, 8 octombrie 2010

fila IX

Vreau sa deschid gura si sa strig. Dar vocea se rupe inainte de a se auzit macar o fractiune dintr-un sunet. Imagini imi aluneca prin fata ochilor fara sens si fara accent. Un culoar lung, o melodie, par moale si o emotie. Nu-mi place sa stagnez. Pentru ca atunci uit, si nu mai am nimic. Dar si atunci cand merg mai departe e poate degeaba. 

Azi vreau subiectivism, ceai si pat cald cu perne moi. Si o poveste frumoasa. Nu mai vreau nicio frantura de ambitie sau de viitor. Azi vreau sa raman blocata nicaieri si sa visez la nimicuri... nimicuri importante. Azi mi-e dor si nu stiu de ce. 2 ani jumatate.. si inca alti 3 jumatate. Mi-e dor de poezii pe care am uitat sa le mai caut, de carti pe care le-am lasat pe raft ca sa-mi indeplinesc o ambitie. Azi le vreau pe toate si le regret lipsa. Simt vinovatia indepartarii mele de mine. 

"forever autumn..."

O toamna fara arome si fara fascinatii. Alegerile sunt totdeauna gresite. Si primul da, si primul nu. Mai ramane scufundarea in orice idee ce-ti poate ocupa mintea si superficialitatea data de fuga continua. E frig, prea frig. Si prea lumina. Vreau sa dorm pentru 2 zile. Nu mai vreau program. Nu mai vreau solutii. 

Ar fi indeajuns o plimbare solitara in ploaie si muzica mea. O cafenea uitata de timp si o ciocolata calda. Un fotoliu prea mare si sentimentalism. Privire pierduta intr-un punct fix, ireal, si fum mentolat de tigara. Si tu.. mereu tu. Atunci, acum.. mereu. Aceea a fost romanta mea. Singura adevarata. Singura care se intoarce mereu. 

fila VIII

Vreau, trebuie sa scriu ceva... am impresia ca daca n-o fac, o sa uit cine sunt. Si o sa uit orice parte din mine care inca imi place.. o sa se dizolve complet in realitate. Si as vrea sa renunt la ce tocmai am inceput, dar imi pare deja prea tarziu. Si ar fi doar un an, dar mereu dupa un an e prea tarziu.

 
Vreau pe cineva care sa ma traga inapoi de fiecare data cand alunec. Pentru ca am uitat si de palme mentale si de visuri. Am uitat cati ani am si unde sunt. Sau ce fac si ce aud. Ceva e incomplet si oricat as incerca, de fiecare data cand il caut, imi scapa si nu vad decat dare de ceata. 



Dar daca ma trezesc acum, o sa cad altundeva. Incep sa dezvolt dubla personalitate, si niciuna din ele nu o accepta pe cealalta. Una incepe cu un cantec, cealalta cu o imagine colorata. Una e un vis, cealalta o ambitie. Si acum vreau visurile inapoi.