M-am saturat de ratiune, de "trebuie" si de "e bine sa..". Vreau o zi de sinceritate; cu mine,cu toti. Si nu vreau doar sinceritatea de pe scena, pe care nu o vezi tocmai pentru ca tipa prea tare. O zi fara niciun rol, fara accente tragice si fara comedii false.
Nu sunt nici puternica si n-am nici curaj. Saptamana de roluri nu s-a concretizat inca. Si acum nu mai vreau hartii cu promisiuni incalcate.
Mediocritatea s-a nascut din lasitate. Din fugitul de paroxisme emotionale, din renuntarea din prea multa comoditate la antinomii. Sub cate masti ne ascundem oare? Si in final, de ce?
Sunt o ipocrita. Nu recunosc in fata reflexiei din oglinda de ce ascund expresii sub straturi groase de tifon, sau de ce construiesc scenarii.
Poti oare sa nu-ti cunosti dorintele? Sau e doar frica inextricabila de a recunoaste un adevar ceea ce-i da caracteristicile de minciuna?
"Sa se asunda raspunsul in toti acei "si daca.."? "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu