Am schimbat ideile și oamenii ce trăiesc în mine. Am schimbat casele, cărțile și pernele. Mi-e frică de apropierea primei predări a temei la fel cum mi-e frică de apropiere. Fug și mă ascund după o cortină de "aventură". De pe acoperișul universității, lumea era a mea.
vineri, 18 ianuarie 2013
tema 1
Hârtii și creioane. Linii drepte. Cuburi. Anturaj. Perspective. Alegerile de care fugeam cu 2 ani în urmă m-au ajuns într-un final și mă presează. O iau de la capăt și mă înec în supradoze: gânduri neînțelese, vise incomplete și dependențe nerecunoscute. Timpul e comprimat în pastile mici pe care le înghit la cateva ore. Un timp aici, unul pe banca umedă, altul in clasa de la etajul 4 sau în camera ta. Se întrepătrund neînțeles și se pierd printre linii de construcție. Nu mai vad punctele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ma intreb ce se aplica oare la tine? Imposibila usuratate a fiintei sau "Insuportabila usuratate a fiintei" cum zice Kundera?
RăspundețiȘtergereCred ca sunt ca doua paralele care din loc in loc se sparg perfect simetric. Si in goana de a reface puzzle-ul piesele s-au incurcat si s-au sudat aiurea.
RăspundețiȘtergere