marți, 4 decembrie 2012

printre pagini...

Silueta subțire de la masa alăturată e învăluită în fum. Voci îl chemă după nume neînsușite. Părul puțin ondulat îi e lăsat pe spate. În mână ține un pahar de vin roșu, neatins încă de buze. Degetele subțiri strâng turbat de piciorul paharului. Privirea i s-a fixat. Număr secundele. Nu se mai termină. Parcă nu vrea să privească în altă parte. Nu știu la ce privești. Doar scriu absent pe o revistă uzată.

Zăpada acoperea fiecare mormânt. Cripta e rece și plină de iederă. Te apropi cu un aer străin și dur. Mă aștept în fiecare secundă să scoți un pumnal și să îl simt în mine. Nu știu cum sau de ce am venit. Jocul cu căldura palmelor e departe, lăsat în cafeneaua din Lipscani. Însemnele de pe pereți nu mi se descoperă și vreau să fug de tine. Nu te cunosc. Ești doar un zâmbet dintr-o cafenea al carei nume deja l-am uitat.

Nevroze continue. La fiecare deschidere a ușii, la fiecare zâmbet sau cuvânt. Vreau să plec și totuși..? Soneria telefonului e nouă. N-o recunosc și mă pierd în poveste. Scara căminului, pervazul din 13 și ore lungi de discuții. Tu în Manufactura. Pentru prima dată 5 țigări și nimic amar. Era noaptea târziu. Zâmbetul îți era albastru și prietenul pierdut. A mea pentru câteva momente. Era apoi camera cu Le Chat Noir și o ciocolată prea mare. Fum si somn. Prea amețită să mai conteze o a 3-a companie. Clipa avea mai multă sinceritate decât întregul experiment viitor.

Alte linii de tramvai, alte persoane. Fiecare gând e public și hainele dispar fără sens. Încerc să rostesc fiecare cuvânt. Aleg prea încet și nu ajung. Tu omiți și eu te mint fără voie.
Nu al meu atunci, sau 3 luni mai târziu. Doar noaptea cu ploaie beată a contat cu adevărat. Și muzica potrivită crizelor. 

2 comentarii: