Momentele fericite se dau la ratie. Le traiesti tocmai atunci cand rutina si-a gasit spatiu de ridicat arhitecturi grotesti in tine. Vin doar ca sa darame pilonii si sa lase un haos si o oboseala si mai mare. Nu vreau calm mental si nici obiectivitate sau ratiune in decizii. Vreau sa cred fara niciun pic de indoiala si sa nu intreb. Existenta fara definitii.
Gandurile contradictorii exista pentru torturi lungi si incete.
Mi-e frica sa nu uit si momentele astea. Pe altele le-am uitat desi nu am crezut ca e posibil. Se sterg incet fara nicio sansa sa se transforma intr-un tatuaj permanent. Doar cuvintele mai amintesc uneori cate o seara. Simt nevoia sa cred ca imaginile pot ramane infierate in tine.
"Nu stiu..."
"Cam toate certitudinile mele, câte au fost, sunt acum ciuruite de îndoieli, ca nişte haine roase de molii. Mi-ar fi greu să numesc una intactă.
RăspundețiȘtergereNu există fericire de care să-ţi aminteşti fără tristeţe."
cheer up dear. Si Paler a trecut prin asta si-a iesit cu bine. Eliberarea din depresii e la fel de aproape ca si tentatia nihilista, trebuie doar sa intinzi mana dupa cea care trebuie. Existenta fara definitii? Am inceput sa punem intrebari si sa dam definitii din clipa in care am devenit chiar constienti de existenta noastra. Vrei imposibilul Seanna...
Un lucru insa iti pot garanta: imaginile dragi pot ramane infierate-n tine. Si pot chiar sa doara un pic, asa ca o crusta de pe-o rana veche cand incerci s-o rupi si afli ca sub ea zace-o cicatrice. Un frumos tatuaj permanent. Nici o piele nu-i prea fina pentru a fi scutita de ele ;)