fila IV

"Poate-ai vrea sa-ti amintesti... poate-ai vrea sa intelegi..."

Cate cuvinte? Cate s-au pierdut, nespuse atunci, ingropate acum, imprimate pe hartii ce-si cauta destinul in foc.

"Tu nu stii..."

Si fuga de trecut e sacadata, oprita de remuscari suicidale. Si sunt trezita de emotii adolescentine de care trag din doua parti, sfasiindu-le, sfasiidu-mi propria minte. Uitarea ce-o urasc, uitarea ce-o doresc.

Cea mai persisteta amintire, ce vine in valuri din ce in ce mai mari, ce ma ineaca cu fiecare acord si fiecare flexiune a vocii.

Cum sa stergi visul de atunci oricat de frumoasa ar fi realitatea de acum? Cum sa treci peste gardul ce nu te lasa sa traiesti cu adevarat, cand te simti bine de partea asta?

Tradafirul a ramas rastignit pe perete si mi-e dor de camera mea. Si de cateva minute. Si de discutii lungi de care ma feresc acum. Cum sa ai si trecutul si prezentul? Cum sa te desparti in indragostitiul de utopie si cel fericit?

caut.. schizofrenie..