"folosind irealul pentru a spune adevaruri..."
Un pat metalic si vechi, acoperit de cearsafuri rosii. Pereti albi acoperiti de desene. Ea se invarteste sub patura, mototolind-o. Perna e aruncata intr-o parte, cu un colt atarnand in afara patului. O mana subtire si tremuranda apuca grilajul de metal. Pielea ii e translucida si venele albastre prea vizibile sub ea. Suvite din parul lung, incalcit acopera partea superioara a patului, incadrandu-i chipul palid si scotand in evidenta pistruii de pe nas si obraji. Fragilitatea ei pare si mai mare acum, cand un cocolos de patura s-a legat in jurul ei. Buzele carnoase sunt uscate si aproape albe, pleoapele stranse ii ascund ochii caprui, spracenele ii tremura nervos.
Ii e groazic de cald si migrena nu-i da pace. Tanjeste dupa linistea din bratele lui, dupa pielea lui mai intotdeauna rece si zambetul bizar. Impinge patura de peste piept si isi impleteste degetele intre atele de la clopoteii de vant. Cad pe parchet, creeand o melodie stranie ce-i tortureaza mintea obosita. Acum ii e prea frig si aceesi imbratisare a lui lipseste.
Langa capul ei telefonul incepe sa sune. O voce somnoroasa o saluta de "dimineata". Un zambet i se asterne pe fata. Cateva fraze, o tacere, alte fraze, asteptare, vise... E tarziu si oboseala o tintuieste de pat. Linistea primita ii inchide ochii. E ora 1:46 dimineata si migrena a uitat-o deja de mai mult de o ora.
"Cum reusesti?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu