alegeri nestiute - realitati

Ochii i se deschid mari si speriati. Isi ridica de pe perna capul si isi fixeaza privirea pe peretele alb, acoperit de var. Trage cu putere aer in piept, usurandu-si deodata plamanii ce uitasera sa mai ceara oxigen. Ia in mana telefonul mobil, cumva din obisnuinta, si arunca patura de pe ea cu cealalta mana. Sare din pat si se indreapta spre fereastra.

Visul e invalmasit, si tot ce-si aminteste e senzatia de strangulare data de propriile alegeri. Degetele tremurande cauta printre foi, indoindu-le fara sa vrea colturile. O revista de desen tehnic, 5 sau 6 coli albe, un set de creioane si o guma se intind peste cele 2 birouri de sub geam. Arunca telefonul langa ea si se aseaza doar pentru a sari de pe scaun doar 2 secunde mai tarziu. Rigla si compas.

Parul incalcit ii gadila spatele lasat pe jumatate gol de bluza alba. Privirea i se rataceste printre numerele de pe creioane. Pagina 19. Il alege pe primul si schiteaza usor fatada unui Arc de Triumf. Dupa 10 minute, desenul isi dezvaluie greselile. La fel si urmatorul.. si al 3-lea.

"Alegeri... La cate oare te condamna descoperirea prea tardiva a unei mari pasiuni? Remuscare, ura, mila, disperare, viciu... Cum ar fi oare sa alegi... din nou?"

La a 4-a incercare, foaia cu desenul perspectivei nu se mai transforma intr-un cocolos de hartie din cos. Maine? Umbre.. Mana inca ii aluneca pe foaie, hasurand fara niciun rost coltul stang. Strange intre degete al 5-lea creion din set.

"Mi-e frica sa ma mai gandesc la alegeri... poate maine... sau poimaine... sau candva, mai tarziu..."