ei... celei ce a fost si muza si zeita

Sa aud ca ea a murit m-a lovit mai rau decat ar fi putut-o face oricare dintre fulgerele vazute atunci, de la fereastra trenului.
Nu pot sa-i scriu acum, aici o scrisoare de adio. Nu stiu de ce. Poate va fi o vreme cand o sa reusesc sa imprim cuvintele pe hartie. Dar probabil si atunci doar pe hartie vor ramane.
Nu-mi vine in minte decat un vers, si el tot al sau...
...pe tot ce-am trait doua cruci au crescut...