Incipit Vita Nova?
Cat adevar poti gasi in cateva acorduri? Intr-o amintire falsa? Cateva secunde in care mi-am amintit si am inteles.. putin din ce n-ar trebui sa fi uitat.
Renuntarea la un vis, la un gand, la o obsesie. Si cu asta au inceput alte carti, alte dorinte, alte acorduri, alte desene. Inceputul s-a scris peste acel sfarsit, cerneala s-a amestecat si cuvintele au devenit neinteligibile.
Atunci vedeam cartea careia ii lipsea ultimul capitol, si pe care o citeam din nou si din nou, ca ascultand o simfonie careia ii lipsea partitura de final, incercand sa aflu notele lipsa. Candva am inceput sa citesc alta carte si am ferecat coperta peste cealalta. Am aruncat-o undeva, sa n-o mai vad, sa n-o mai citesc.
Si totusi atat de putin a fost indeajuns sa mi-o aduca iar in brate. Si rasfoind-o am citit cateva cuvinte. Si-as citi-o din nou.. si din nou daca asta n-ar insemna sa o ard pe cea de acum.
Si de ce mi-e cel mai frica e ca poate la un moment dat, acum, maine sau peste 5 ani, tot o voi arde. Filele vechi au radacini ce mi-au cuprins fiece particica din interior.
Melodia s-a terminat si nu mai inteleg... Si mi-e frica s-o iau de la inceput..
Nu-mi mai pot aminti cand m-am uitat in proprii ochi din oglinda. Asta dupa ani intregi cand fixam imaginea obsesiv, zi de zi.
As vrea sa nu, dar realizez ca am ales deja..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu