Cu prima atingere, am murit din nou

Ti s-a intamplat sa te minti uneori atat de mult, incat sa uiti ce e adevarat si ce nu?
Sa visezi atat de mult, incat sa nu mai poti deosebi realitatea de iluzie?
Sa creezi atatea scenarii si sa traiesti atat de putin, incat primele sa fure locul vietii?
In noaptea asta am vazut iar marea, i-am simtit gustul sarat in gura si algele alunecoase pe piele.
Si in singuratatea rasaritului am murit din nou. Doar la ceasul cand soarele doarme ma ridic din patul mortii si-mi traiesc nebunia. Doar atunci, ascunsi in noapte, te ating si nu te sfarmi.

***

Corabia ta e in port. Oglinda s-a crapat la caderea ancorei. Imaginea s-a frant.