"just for tonight..."
Trăirile antitetice se prelungesc. Mă întreb dacă îmi schimb părerile prea repede, sau pur și simplu momentele în care vreau să am puterea de a face ceva anume nu pot ține la nesfârșit și sunt întrepătrunse de frică și sinceritate îndreptată spre sine. Nu îmi pot aminti de când siguranța nu a mai fost o prezență constantă.
Atmosfera și decorul sunt banale. Camera e dezordonată, lumina de neon e violentă iar canapeaua veche. Stă cu privirea ațintită spre calculator. Melodia curge lin, cu tente nostalgico-depresive. Părul castaniu îi strălucește straniu, împrăștiat pe spatele canapelei. Buzele îi sunt întredeschise. Pare că încearcă să prindă cuvintele și să le trăiască prin simpla rostire, dar nicio nota nu se aude. Mijlocul melodiei deschide ușa unor emoții fără nume. Există doar o vagă recunoaștere și un accent de melancolie.
"tonight I give myself to you..."
Închide ochii pentru câteva secunde, dar fiorul dispare. Fără timp de analiză sau de explicații.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu