fila IX

Vreau sa deschid gura si sa strig. Dar vocea se rupe inainte de a se auzit macar o fractiune dintr-un sunet. Imagini imi aluneca prin fata ochilor fara sens si fara accent. Un culoar lung, o melodie, par moale si o emotie. Nu-mi place sa stagnez. Pentru ca atunci uit, si nu mai am nimic. Dar si atunci cand merg mai departe e poate degeaba. 

Azi vreau subiectivism, ceai si pat cald cu perne moi. Si o poveste frumoasa. Nu mai vreau nicio frantura de ambitie sau de viitor. Azi vreau sa raman blocata nicaieri si sa visez la nimicuri... nimicuri importante. Azi mi-e dor si nu stiu de ce. 2 ani jumatate.. si inca alti 3 jumatate. Mi-e dor de poezii pe care am uitat sa le mai caut, de carti pe care le-am lasat pe raft ca sa-mi indeplinesc o ambitie. Azi le vreau pe toate si le regret lipsa. Simt vinovatia indepartarii mele de mine. 

"forever autumn..."

O toamna fara arome si fara fascinatii. Alegerile sunt totdeauna gresite. Si primul da, si primul nu. Mai ramane scufundarea in orice idee ce-ti poate ocupa mintea si superficialitatea data de fuga continua. E frig, prea frig. Si prea lumina. Vreau sa dorm pentru 2 zile. Nu mai vreau program. Nu mai vreau solutii. 

Ar fi indeajuns o plimbare solitara in ploaie si muzica mea. O cafenea uitata de timp si o ciocolata calda. Un fotoliu prea mare si sentimentalism. Privire pierduta intr-un punct fix, ireal, si fum mentolat de tigara. Si tu.. mereu tu. Atunci, acum.. mereu. Aceea a fost romanta mea. Singura adevarata. Singura care se intoarce mereu.