o noapte cu un demon

Printr-un geam spart se aude fosnetul unei adieri sinistre. Primul rand de candele s-a stins; se simte miros de tamaie si de lumanari fumegande. Fumul creaza arabescuri translucide in intunecimea catedralei. Jumatatea metalica a unei cruci medievale se izbeste de peretele impodobit cu imaginea stearsa de vreme a unui sfant aurit. Cateva lumanari razlete in acest parca profan sanctuar arunca pe pereti umbre fade ale obiectelor asa numite divine si ale crengilor imbracate in frunze roscatii ale corcodusului din curtea lacasului. Imaginea intoarsa a unui Hristos pangarit se lungeste pe podea, tremurand la fiece adiere. Note distorsionate ale unor picaturi ce se preling pe perete, cazand apoi in balta, se aud ritmic. Un colt dintr-o sutana neagra se zareste de sub un scaun, iar o mana neclintita strangand un pumnal argintat incrustrat cu onix, incercand parca sa-si evidentieze astefel venele albastrui, se intrevede de sub haina preoteasca. Pe altar doua maini se inlantuiesc intr-un dans frenetic. O alta trage de materialul decadent, fosnetul acestuia ;mangaind parca simturile lui. La lumina unei candele umarul ei imprumuta culoarea mierii. Doua buze flamande coboara, arzandu-i pielea, infierand-o cu un simbol satanic. Unghiile ei sangerii ii lasa urme pe pielea alba, ochii i se inchid si buzele li se contopesc intr-un sarut atat de vinovat si totusi atat de pur incat antinomia iadului si a raiului ce se lupta pentru sufletul ei pare sa se disperseze undeva, lasand in urma doar imaginea a unei dimineti cetoase. El ii mangaie gatul si umerii, ii priveste fata cu pleoapele aplecate si tremurande incercand sa ascunda si, in acelasi timp, sa pastreze cat mai mult extazul psihologic. [...] Zambetul teatral i se transforma intr-un ranjet, privirea isi pierdu gratia. O impinge pe treptele din fata altarului si pleaca. Nu e prima, nu e ultima.. nu e nimeni...