vineri, 1 februarie 2013

Azi e prea tarziu

Clasa de la 4 își însușește încet caracteristici de poveste. O cutie de creioane, echerul cu vârful rupt, un teu și multe foi. Mereu cald. Vocile păreau agresive și îmi tăiau direct în creier. Prea multe s-au întâmplat în ultimele zile. Nu există niciun mod în care să accept că orice aș face, acum nu te mai pot atinge vreodată. Nicio strângere de mână, nicio frază auzită, niciun zâmbet. Pot accepta prietenii departe, dar nu pot accepta pierderea lor. Prea târziu. Acum nu mai e timp deloc.

Azi era chiar mai cald decât de obicei. Mă sufocam lângă tine și îmi simțeam pielea arzând. Nu înțelegeam nicio proiecție. Pe holul facultății mintea mi s-a golit. De-asta te-am și trimis înapoi. Criza era prea de neacceptat și pentru mine.

Încă joc teatru. Roluri autiste care nu cred decât în halucinații: nu sunt pregătiă să accept și să reacționez. Nu știu cum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu