sâmbătă, 3 aprilie 2010

dreamcatcher?

"It's not the monsters under your bed, it's the man next door..."

Si ce faci cand ti-e frica de intalnirea din vis? Stai treaz pana cedezi? Sii apoi te abandonezi cosmarului ce nu-ti da voie sa te trezesti din cauza propriei slabiciuni fizice? Cand fugi de noapte si de umbra, nici ziua nu te mai ajuta. Ajunge sa te haituiasca, si tu, speriat, te uiti inapoi la fiecare pas parcurs. Ochii inchisi la "adapostul" luminii iti dezvaluie scenarii grotesti.

Si daca sunt totusi monstrii de sub pat? Sau cei ascunsi in dulap? Fantomele propriei frici neasumate, ce-ti bantuie realitatile. Groaza imaginara se transforma in tipatul mut ce nu rasuna dincolo de incaperea locuita de surzi.

"Imi spune cineva o poveste?"

joi, 1 aprilie 2010

10:32 - 14:47

Mijlocul zilei. Desi ii cunosteam atunci, habar nu am cine sunt ei. Am plecat sa cautam casa aceea rotunda, despre care se tot spunea ca ar fi bantuita. De ce? De cine? Eram 4.. sau 5, nici nu stiu exact. Ne pierdeam incet pe drum, dar nu ne opream. Cand ajunsesem la jumatatea orasului, o ceata imensa se lasase. Dispareau toti, unul cate unul. Nu-i mai puteai atinge, nu-i mai puteai vedea. Doar pe o ea si un el am apucat sa-i iau de brat. Si-apoi ceata a disparut. Eram 4, cred. Noi 3 si inca cineva, din grupul care plecasem din curte.

Am trecut pe langa casa bantuita fara sa ne oprim, acum tinta noastra era spitalul, si nici macar nu stiu de ce. Aglomeratie si totusi pustiu in jurul nostru. Masini si oameni terorizati, alergand peste tot. Iesind de pe straduta unui bloc, o ambulanta. Si un doctor ce ridica un cadavru din ea, cu un ranjet grotesc pe fata. Ne zambeste si noua complice, stiind parca spre ce ne indreptam.

La colt de strada, spitalul. O cladire cu intrarea mica si inghesuita, fara pic de lumina si cu o scara spiralata ce ducea la subsol. Acelasi doctor de mai devreme, ne intampina. Ne intinde ceva de mancat: o rosie si o bucata rotunda de carne. Cretul musca fericit, in ciuda semnelor mele ca ar trebui sa nu faca asta. Blonda de langa mine pare sa se abtina, dar eu ma trezesc cu o felie de rosie in mana.
Il vad pe doctor vorbind cu cineva, despre noi. Incerc sa-i trag pe toti dupa mine afara, uitandu-ma in tot timpul asta in ochii doctorului, ce ma privesc asa cum un animal de prada se uita la hrana sa. Cretul aluneca moale pe scari. Ranjete. O trag pe ea dupa mine, scuzandu-ma parca pentru graba mea, in fata doctorului, si promitand sa revenim sa ne vizitam prietenul bolnav. M-a frapat cat de usor l-am lasat in urma, desi stiam ca nu e inca mort, dar ca va fi.

Nu stiu de ce, am ajuns direct in casa groazei. Dar nu-mi amintesc ce s-a intamplat acolo.. Stiu doar ca in final, doar eu si o ea am iesit. Parea ca as cunoaste fantoma de undeva. Era acea "persoana" ce-i pusese la gat blondei ce era cu mine, un choker. Asta inainte sa plecam de acasa. In casa, aceeasi cu fantoma de acum 3 sau 4 nopti, nu ma simteam cu mult mai in siguranta.

"Ma simt rau, vino cu mine. Imi pare rau, si eu am muscat din ce i-a dat lui."