and now I stand...

"folosind irealul pentru a spune adevaruri..."

Un pat metalic si vechi, acoperit de cearsafuri rosii. Pereti albi acoperiti de desene. Ea se invarteste sub patura, mototolind-o. Perna e aruncata intr-o parte, cu un colt atarnand in afara patului. O mana subtire si tremuranda apuca grilajul de metal. Pielea ii e translucida si venele albastre prea vizibile sub ea. Suvite din parul lung, incalcit acopera partea superioara a patului, incadrandu-i chipul palid si scotand in evidenta pistruii de pe nas si obraji. Fragilitatea ei pare si mai mare acum, cand un cocolos de patura s-a legat in jurul ei. Buzele carnoase sunt uscate si aproape albe, pleoapele stranse ii ascund ochii caprui, spracenele ii tremura nervos.

Ii e groazic de cald si migrena nu-i da pace. Tanjeste dupa linistea din bratele lui, dupa pielea lui mai intotdeauna rece si zambetul bizar. Impinge patura de peste piept si isi impleteste degetele intre atele de la clopoteii de vant. Cad pe parchet, creeand o melodie stranie ce-i tortureaza mintea obosita. Acum ii e prea frig si aceesi imbratisare a lui lipseste.

Langa capul ei telefonul incepe sa sune. O voce somnoroasa o saluta de "dimineata". Un zambet i se asterne pe fata. Cateva fraze, o tacere, alte fraze, asteptare, vise... E tarziu si oboseala o tintuieste de pat. Linistea primita ii inchide ochii. E ora 1:46 dimineata si migrena a uitat-o deja de mai mult de o ora.

"Cum reusesti?"

alegeri nestiute - realitati

Ochii i se deschid mari si speriati. Isi ridica de pe perna capul si isi fixeaza privirea pe peretele alb, acoperit de var. Trage cu putere aer in piept, usurandu-si deodata plamanii ce uitasera sa mai ceara oxigen. Ia in mana telefonul mobil, cumva din obisnuinta, si arunca patura de pe ea cu cealalta mana. Sare din pat si se indreapta spre fereastra.

Visul e invalmasit, si tot ce-si aminteste e senzatia de strangulare data de propriile alegeri. Degetele tremurande cauta printre foi, indoindu-le fara sa vrea colturile. O revista de desen tehnic, 5 sau 6 coli albe, un set de creioane si o guma se intind peste cele 2 birouri de sub geam. Arunca telefonul langa ea si se aseaza doar pentru a sari de pe scaun doar 2 secunde mai tarziu. Rigla si compas.

Parul incalcit ii gadila spatele lasat pe jumatate gol de bluza alba. Privirea i se rataceste printre numerele de pe creioane. Pagina 19. Il alege pe primul si schiteaza usor fatada unui Arc de Triumf. Dupa 10 minute, desenul isi dezvaluie greselile. La fel si urmatorul.. si al 3-lea.

"Alegeri... La cate oare te condamna descoperirea prea tardiva a unei mari pasiuni? Remuscare, ura, mila, disperare, viciu... Cum ar fi oare sa alegi... din nou?"

La a 4-a incercare, foaia cu desenul perspectivei nu se mai transforma intr-un cocolos de hartie din cos. Maine? Umbre.. Mana inca ii aluneca pe foaie, hasurand fara niciun rost coltul stang. Strange intre degete al 5-lea creion din set.

"Mi-e frica sa ma mai gandesc la alegeri... poate maine... sau poimaine... sau candva, mai tarziu..."

Insomnii

"Si-i revine in minte gandul obsedant ca din hora aceea lipsea un fluture..."

Zeci de scenarii sau amintiri vin unul dupa altul cu o ritmicitate halucinanta. Tramvaile circula deja de mai mult de o ora, si afara o sa se lumineze curand. Pleoapele se inchid din cand in cand, doar pentru a lasa haosul din minte sa urle.

Visuri prea obsesive si prea multa dependenta. Caut rasaritul si-i gasesc imaginea transpusa intr-o atingere, o soapta si-o privire. Masti de sticla si tifon, crapaturi, tipete si surzenie. Mutenie in asteptarea maladiva si lipsa unui cantec.